La preotie ajungem numai daca suntem chemati. Marturisesc ca la examenul de admitere la Facultatea de Teologie, nu am fost intrebat de ce doresc sa urmez cursurile acestei facultati. Sa fi fost oare de ajuns recomandarea duhovnicului? Oare as fi gasit cuvintele potrivite pentru a exprima dorinta? Nu stiu. De ce imi pun aceste intrebari? Pentru ca ma tem ca la admitere nu avem parte de criteriile care sa spuna totul. Adica sa se vorbeasca si despre vocatie, despre chemarea interioara. Nu cred ca vocatia se descopera in cazul de fata prin multimea cunostintelor. Ca sa scap de intrebarea: nu cumva trebuia sa devina studenti altii, care nu aveau atatea cunostinte decat noi cei ce am intrat, dar aveau vocatie, iau seama la cuvintele Sfantului Marcu Ascetul, din Filocalie, care spune ca, "atunci cand vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata faptura ajuta sa se implineasca si cand nu binevoieste Dumnezeu, toate se pun impotriva."
Dar nu este de ajuns sa stim ca am fost chemati. Chemarea trebuie lucrata. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne descopera: "Trebuie sa va intariti chemarea"(II Petru I, 10). Asta inseamna ca nu trebuie sa tratam chemarea cu lenevire, sa ne multumim doar cu faptul ca am fost alesi. Cel care ramane la o chemare nelucrata, esueaza. Deci, daca avem si preoti nevrednici, acest lucru nu trebuie pus pe seama lui Dumnezeu, in sensul ca nu a stiut pe cine sa cheme, ci pe seama celui ales, ca a ramas nelucrator.
Dar nu este de ajuns sa stim ca am fost chemati. Chemarea trebuie lucrata. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne descopera: "Trebuie sa va intariti chemarea"(II Petru I, 10). Asta inseamna ca nu trebuie sa tratam chemarea cu lenevire, sa ne multumim doar cu faptul ca am fost alesi. Cel care ramane la o chemare nelucrata, esueaza. Deci, daca avem si preoti nevrednici, acest lucru nu trebuie pus pe seama lui Dumnezeu, in sensul ca nu a stiut pe cine sa cheme, ci pe seama celui ales, ca a ramas nelucrator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu