Avortul în lumina învățăturii Sfintei Biserici și viziunea științei
Prin avort se înțelege uciderea, în orice modalitate, a produsului de concepție (celulă, embrion sau făt) înainte de naștere. Deoarece fătul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar în clipa zămislirii, avortul e combătut de Biserică și de Sfinții Părinți cu multă tărie.
Prin avort se ucide viața, se pierde duhul, atât al celui ucis, cât și a celui care săvârșește uciderea și se calcă porunca lui Dumnezeu, în care zice: "Creșteți și vă înmulțiți" (Facere 1, 28). Se calcă și porunca a VI-a din Decalog, care zice: "Să nu ucizi" (Ieșire 20, 13). Prin avort se amenință viața de pe Pământ, se calcă porunca creației dată de Dumnezeu în Rai, se atentează la viața celor mai nevinovate ființe omenești, care sunt copiii; se destramă familia, se îmbolnăvește societatea întreagă și se aduc peste cei vinovați cumplite pedepse dumnezeiești, atat în viață, cât și după moarte.
"Când începe viața și ce fel de viață poartă în sine embrionul?
În 1981 Senatul American a făcut o anchetă referitor la acestă problemă. Cei chestionați erau opt dintre cei mai mari specialiști în domeniu. Șapte dintre ei au răspuns categoric: VIAȚA FĂTULUI ÎNCEPE DIN MOMENTUL ZĂMISLIRII. După datele de ultimă oră, începând cu a 18-a zi de sarcină (!) încep a se face auzite bătăile inimii embrionului care are deja propria sa circulație sanguină și propria sa grupa de sânge ce poate fi diferită de a mamei. La 7 săptămâni pot fi depistate impulsurile creierului - semn după care medicul legist determină dacă omul este în viață. În acesta perioadă fătul are deja toate organele formate - ochii, limba, nasul etc.
Medicul ginecolog Bernard Nathanson, fost director al unui spital modern specializat, care timp de doi ani a făcut 60.000 de avorturi, a hotărât să dea pri orice mijloc răspuns la această întrebare. Cu ajutorul filmărilor cu ultrasunete, Nathanson a scos o peliculă documentară despre reacțiile fătului în timpul avortării, unde arată că:
- Fătul presimte amenințarea venită din partea instrumentului cu care se săvârșește avortul;
2. Simte pericolul și arată aceasta prin faptul că se întețește lucrul inimii de la 140 la 200 bătăi/ minut, se mișcă repede și neliniștit, încercă să se ascundă de instrumentul ucigaș și deschide larg gura ca în timpul unui țipăt.
Acest film se numește « Țipătul mut ». În rândul celor ce l-au văzut a trezit oroare și spaimă într-o așa măsură, încât un obstetrician care a făcut personal 10.000 de avorturi și care, se părea, nu mai putea fi impresionat atât de ușor, a renunțat îndată după vizionarea filmului la morbida sa îndeletnicire, iar o femeie înflăcărată, adeptă a avorturilor, după ce a participat la filmări a făcut o întorsură de 180 de grade,schimbându-și total părerile.
Prof. Dr. V. Golinecekov, șeful catedrei de embrionologie a facultății de Biologie de la Universitatea
de Stat din Moscova « M. V. Lomonosov » declara într-un document oficial: « Avortul are drept rezultat întreruperea vieții unui OM ». « Viața unui om durează din momentul zămislirii până în momentul morții sale biologice. Orice intervenție care întrerupe această viață în orice perioadă a ei se numește OMUCIDERE ». -acesta a fost verdictul a 92 de profesori și medici de la Universitatea din Salonic, Grecia.
Odată, într-o discuție cu ex-președintele SUA Ronald Reagan, un oarecare medic a spus: «Voi continua să fac avorturi deoarece nimeni nu m-a convins că embrionul trăiește», la care Reagan a răspuns: «Atât timp cât nu știi dacă omul traiește sau nu, nu poți să-i eliberezi certificat de deces».
Sunt mulți dintre cei ce nu știu încă, de fapt, în ce constă avortul propriu-zis. Le putem oferi câteva informații.
Există mai multe metode pentru care a întrerupe sarcina ți le vom face câtorva o scurta trecere în revistă:
- Fătul este extras cu un apărat special ce seamănă, ca principiu de funcționare, cu un aspirator obișnuit. În cazul când fătul este prea mare, este mai întâi sfașiat ăn bucăți pentru o aspirație mai ușoară. Anume o astfel de operație este aratată în filmul lui Nathanson.
- Cu ajutorul unui cuțit special embrionul este tăiat bucăți, iar acestea extrase pe rând de pe uter. Dacă fătul este mai mare de 10 - 12 săptamâni, atunci i se va sfărâma capul pentru a putea fi eliminat. Vă amintim că deja la acestă vârstă pruncii ne-născuți simt durerea, atingerea, lumina, căldura și zgomotul.
- Cezariana minoră - avort, săvârșit pe cale chirurgicală pâna la 27 de săptămâni. La această vârstă mulți prunci supraviețuiesc operației. Ei plâng, mișcă din piciorușe și din degete. Astfel de copii sunt aruncați în lăzi frigorifice unde mor din cauza temperaturii scăzute. În prezent, începând cu vârsta de 18 săptămâni în multe țări copilul poate fi salvat.
- În lichidul intrauterin este introdusă glucoză sau sare de bucătarie, sub acțiunea căreia pruncul moare în agonii îndelungate, ghinurile sale durând uneori ore întregi. Urmările acestei operații pentru femei pot fi deosebit de grave, inclusiv moartea. Așadar, știința spune că, în momentul în care e ucis, copilul avortat se retrage puțin, se chircește puțin și scoate un strigăt mut. Este strigătul disperării și al revoltei unui copil care nu pote să priceapă cum tocmai mama lui se transformă în ucigașa lui. Acest strigat îl va auzi mama la Judecata de Apoi cu o intensitate insuportabilă, în fața Judecătorului divin și a tuturor îngerilor și a oamenilor, dacă se pocăiește degrabă. Uciderea copiilor în pântece este așadar un păcat strigător la cer. "Ascultați toți cu luare aminte: sângele lor cere răzbunare. De asemenea, nu veți avea noroc cu ceilalți, ci numai plâns și jale (...) Copii nefăcuți strică pe cei făcuți (...) Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori îți ia Dumnezeu și pe ceilalți ori însuși capul mamei. Iar acesta așa se tocmește că altă supărare vei avea în casă, că ăși pierzi cumpătul și uiți de marea mila a lui Dumnezeu, ce o are cu toți păcătoșii, și se apropie diavolul de tine și îți bagă în cap gândul să-ți iei lumea în cap și să-ți faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor care fac așa " (Părintele Arsenie Boca). Mântuitorul a spus: "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor." (Matei 19, 14). Dar sufletele copiilor avortați, nefiind botezate, nu pot intra în împărăția lui Dumnezeu, ci așteaptă ziua cea înfricoșătoare a judecății, când singure vor acuza pe părinții care i-au ucis, în fața Dreptului Judecător Iisus Hristos. Iată pentru ce avortul este crimă, adică ucidere de om, și trebuie comandat vehement de Biserică și de păstorii ei.
Canoanele rânduite de Sfinții Părinți pentru femeile care avortează și pentru cei care îndeamnă și ajută la practicarea avortului
Femeile care își avortează copiii, indiferent pri ce mijloace, se numesc ucigașe de copii, iar nu mame, și primesc pedepse grele încă din viața aceasta.
Iată ce spun canoanele Sfinților Părinți în legătură cu păcatul uciderii de prunci:
"Despre femeile care păcătuiesc și-și omoară fătul în pâmtece, forțându-se să facă ucideri, să se oprească, după hotarârea dată mai înainte, ca să se mai împărtășească la iesirea din viață. Dar procedând cu iubire de oameni, după cum am aflat, hotarâm ca să fie oprite vrem e de zece ani dupa treptele canonisirii hotărâte." (Ancira, 21).
"Femeilor care dau buruieni otravitoare și pierzătoare, precum și cele ce primesc otrăvurile omorâtoare de prunci, să se supună canonului de 20 de ani a sinucigașului" (Sinodul VI Ecumenic, 91; Sfântul Vasile cel Mare, 56).
"Femeia care bea ierburi ca să-și piardă rodul trupului și să nu nască coconi, aceea să aibă pocitanie cinci ani și metanii câte trei sute pe zi. Iar de va face și bărbatul așa, mai rău este. Nici Biserica să nu primească prescura lui, nici prinosul lui de nu se va pocăi" (Pravila Bisericească, Govora, 20).
"Femeia de va zămisli și va bea ceva ca să se lepede începerea dintr-însa să se pocăiască opt ani și metanii 367 zilnic; iar de i se va întâmpla ei a muri să nu se îngroape în cimitir" (Ibidem, 115; Îndreptarea Legii, cap 364).
"Femeia care a pierdut pruncul fără voie, un an se canonisește" (Sfântul Ioan Pustnicul, can. 22)
"Femeia care a născut pe cale și nu a purtat grija de prunc, să fie supusă vinovăției ucigașului" (Sfântul Vasile, 33).
Lumea în care trăim suferă însă de o cumplită boală de nervi, în care mamele își ucid copiii în pântece fără cea mai mică remușcare ori dacă îi nasc îi lasă pe drumuri. Femei nebune care și-au avortat pruncii au existat întodeauna. Dar astazi omenirea a ajuns într-un așa hal de rătăcire, încât societatea întreaga consideră avortul ca ceva normal, firesc, iar medicii (care au depus jurământul lui Hippocrate, jurând: "Nu voi da nici unei femei prescripție avortivă!") îndeamă fără responsabilitate mamele să-și avorteze copiii și le asigură asistența medicală în acest scop, ucigându-i în trei schimburi, ca pe niște cobai. Mare va fi pedeapsa lor în veacul viitor!
Iar statul, ca expresie a rătăcirii generale, emite legi prin care proclamă libertatea avortului şi prin care asigură condiţiile igienico-sanitare ca avorturile să fie operate în condiţii corespunătoare. Arătăm cu toată convingerea că o astfel de lege echivalează cu o legalizare a crimelor împotriva umanităţii, cu o libertatea a genocidului. Şi medicii care instigă şi mijlocesc avortul, în orice fel ar face aceasta şi indiferent de motive, sunt doctorii iadului, făcându-se uneltele diavolului, care cauta să piardă cu orice preţ vieţile oamenilor.Nici în războaie nu mor atâtea fiinţe umane câte ucid cu sânge rece medicii ginecologi.
Conform statisticilor efectuate, din 1990 până în 2004 au fost operate în România cca 16 milioane de avorturi! Şaisprezece milioane de suflete nevinovate răpuse înainte de a vedea soarele, tocmai de către mamele lor, în complicitate cu acei care nu merită titlul de doctor, ci mai degrabă acela de criminal în serie şi măcelar de carne umană. Numai Bunul Părinte ştie câţi dintre aceşti copii urmau să devină mari teologi, filosofi, artişti, savanţi, preşedinţi ş.a.m.d. , poate chiar oameni sfinţi ai Bisericii, şi să contribuie la renaşterea spirituală şi materială a ţării! Pre când aşa, din cauza avorturilor pe care le fac românii suntem în pericolul de a pieri ca popor!
Sufletele copiilor avortaţi
Copiii care mor nebotezaţi, din motive independente de voinţa părinţilor sau a preoţilor, se pot considera părtaşi la botezul dorinţei, ca şi drepţii din Vechiul Testament, sau prin analogie cu vindecările făcute de Iisus Hristos la rugăciunile părinţilor sau ale prietenilor. Căci Dumnezeu nu pedepseşte pe cel nevinovat, ci dimpotrivă, El a creat pe om spre fericire.Totuşi, părinţii copiilor se pot spovedi şi li se va rândui canon potrivit cu grija sau nepăsarea lor. Adică să boteze sau să crească un copil sărac, să viziteze un loc sfânt, să facă milostenie, să facă metanii, să ţină post etc.
Iată ce spune Sfântul Chiril al Ierusalimului în Cateheza a III-a, cap.10: "Dacă cineva nu primeşte botezul nu se mântuieşte, afară numai de Mucenici, care primesc împărăţia şi fară apă (botez). Mântuitorul, când a mântuit lumea prin Cruce şi când I s-a împuns coasta, a slobozit sânge şi apă, ca să se boteze cu Sângele Lui cei care botează în timpul persecuţiilor. Mântuitorul numeşte mucenicia botez, căci zice: "Puteţi să beţi paharul pe care Eu îl beau şi să vă botezaţi cu botezul cu care EuMă botez?" (Marcu 10, 38). "Mucenicii şi-au făcut mărturisirea de credinţă, făcându-se privelişte îngerilor şi oamenilor" (I Corinteni 4, 14). Sinodul VI Ecumenic, în canonul 83, spune: "Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiti". Deci, copiii avortaţi, născuţi fără de vreme, pierduţi fără voie, sau care mor îndată după naştere, fără a primi botezul, nu pot fi botezaţi nicidecum după moarte, pentru că nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniţi nici la Biserică, pentru că nu sunt botezaţi şi nu au nume. Ei nu sunt membrii ai Bisericii lui Hristos. Pentru cei ucişi de părinţi cu voia lor, întreaga răspundere rămâne asupra părinţilor.
Cum se poate combate avortul
Această datorie de a învăţa oamenii să nu-şi ucidă copiii este mai mult a preoţilor şi a păstorilor de suflete. Ei trebuie să arate credincioşilor, cu dovezi di Sfânta Scriptură, din învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi din dumnezeieştile Canoane, cât de greu este păcatul uciderii şi cât de mare este păcatul uciderii şi cât de mare pedeapsă primeşte ucigaşul de la Dumnezeu. Adam şi Eva, după ce au fost scoşi din raiul pământesc pentru păcatul neascultării de Dumnezeu, s-au însoţit şi născând Eva pe primul copil, anume Cain, a zis Adam: "Am dobândit om prin ajutorul lui Dumnezeu" (Fac. 4, 1). Deci naşterea de prunci, de orice gen, se face "prin ajutorul lui Dumnezeu", fie că este bun creştin, fie că este păgân, şi fiecare nou-născut are în sine, afară de trupul pământesc, şi scânteia dumnezeirii, adică spiritul nemuritor. Căci spune Sfânta Scriptură: "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului şi a suflat în faţa lui suflare de viaţa şi s-a făcut omul suflet viu" (Fac. 2, 7). Suflet viu, adică nemuritor. Astfel, la zămislirea fiecărui prunc în pântecele maicii sale, Dumnezeu pune încă de la începun în el suflet nemuritor. De aceea şi proorocul David, insuflat de la Duhul Sfânt, zice: "Că tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lauda, că sunt o faptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte..." (Ps. 138, 13-15). Așadar, duhul pruncului se zămislește în pântecele maicii sale numai prin lucrarea Domnului.
Să înțeleagă odata femeile care își ucid copiii că sunt ucigașe ale zidirii lui Dumnezeu și vinovate de gheena focului. Căci dacă numai a urâ pe cineva se socotește ucidere de oameni, după cuvântul lui Hristos, care zice: "Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni" și "orice ucigaș de oameni nu are viață veșnică" (I Ioan 3, 15).
Deci, cum vor scăpa de pedesele vremelnice și veșnice acele mame care-și ucid copiii? Care dintre fiarele pământului și-a ucis cândva puii ei? Și cum se va arăta femeia ucigașă de prunci înaintea Domnului, fiind mai rea decât toate fiarele pământului? Aceleași pedepsele vor primi și bărbații care le instigă sau le ajută pe soțiile lor, prin pază sau prin orice alte mijloace, să nu nască prunci, deoarece intenția lor este aceeași, de a omorî copii și de a opri zămislirea de la Dumnezeu.
Însăși natura ne învață: primăvara totul se naște din nou, revine la viață, se dinamizează. Mugurii, firavi dar plini de vitalitate, sparg în mod miraculos coaja copacilor și ies la lumină. Florile, plantele scot capul din pământ cu poftă de viață. Animalele ies din hibernare și se zbenguie fericite prin verdeața proaspăta a pădurilor în extaz. "Dumnezeu n-a creat toate aceste lucruri ca să le lase să trândăvească...Astrele și planetele nu sunt trândave; marea se zbate de la un țărm la un altul....; pământul de asemenea nu lenevește....Ceea ce consumă firesc pe el, pământul îl reâmprospătează și îl face din nou...Toate se muncesc ca să nască ceva...." (A. Daubree). Numai mamele speciei om își ucid copiii, fiind încurajate de soții, părinții, iubiții lor și asistate de așa-zișii medici, sexologi etc. Totul se rezumă la plăcerea fizică, și ca să-l "păcălim" pe Dumnezeu ne pricepem să inventam mii și mii de motive (că suntem săraci, că avem deja mulți copii, că trebuie să terminăm studiile, că încă nu ne-am căsătorit, că există pericolul să moară mama, că există pericolul ca pruncul să se nască bolnav, cu malformații etc.). "Jumătate din umanitate e destituită din rostul ei: femeia. (...) Ceva a intrat în eclipsă (natura, destinul, timpul). Ce lume a asta? " (Constantin Noica).
Și încă mai invocăm motive pentru a avorta sau pentru a face experimente ucigașe. Într-adevar, mari sunt mila și răbdarea lui Dumnezeu!!
În concluzie, Biserica lui Hristos nu acceptă nici un motiv pentru avort: boală, sărăcie, primejdie, copii mulți, bărbat rău, pericol de handicap al copilului etc. Toți creștinii sunt datori să se jertfească până la moarte, acolo unde i-a rânduit Dumnezeu să trăiască.
Pe femeile care au făcut avorturi și se căiesc, pentru a fi iertate Biserica le îndeamnă să se spovedească de îndată și să boteze, ca nașe, cel cel puțin tot atâția copii cât au avortat, sau să ia în îngrijire copii ai unor familii sărace, pe care să-i îngrijească precum pe proprii ei copii.
"Dar ea {femeia} se va mântui prin nașterea de fii, dacă va stărui, cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie" (I Timotei 2, 15).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu